CSI București: Criminaliștii, polițiștii în halat care iau urma infractorilor

În ultimii ani, meseria de criminalist a devenit șic grație serialului american CSI. Știm așadar, dintr-o perspectivă senzaționalistă a la Hollywood, cum își fac treaba criminaliștii din New York, Miami și Las Vegas: merg pe fir până în pânzele albe, îi perpelesc pe suspecți cu întrebări, folosesc tot felul de holograme, trag cu pistoalele, sunt vânați de criminali în aceeași măsură în care-i hăituiesc și ei pe infractori și rezolvă cazurile spunând mai mereu câte o vorbă de duh. La criminaliștii bucureșteni realitatea e diferită.

Cu ce se ocupă criminaliștii?

Munca criminaliștilor bucureșteni e împărțită între teren și birou. Fie că e vorba de accidente rutiere cu fugă de la locul accidentului, fie de omoruri sau tentative de omor, de spargeri de locuințe sau jafuri, criminaliștii sunt primii care trebuie că calce la fața locului. Acolo scotocesc fiecare ungher după indicii care să lămurească ce s-a întâmplat și după probe care să-i înfunde pe răufăcători.

Pentru asta, mai ales când e vorba de omoruri, îți trebuie stomac rezistent. Dar, de-a lungul anilor de profesie, sensibilitatea se disipează. „Când vezi un cadavru, tu zici: mamă, senzațional! Eu zic: uite un mort. Încă un caz”, spune inspectorul principal Ovidiu Ion, șeful Laboratorului de Balistică-Traseologie din Poliția Capitalei.

În același ton, comisarul-șef Daniela Petre, expertă în prelevarea și analizarea amprentelor, își aduce aminte de primul ei caz de teren, cu mulți ani în urmă. Era primul chinez tranșat și ambalat într-un geamantan pescuit din Lacul Colentina. „Am fost uimită că un om a putut intra într-o valiză. Era un bărbat îmbrăcat în dres”, își amintește, rece, Daniela Petre.

Munca de birou e mai aridă. Criminaliștii își fac veacul la etajul al patrulea al clădirii Poliției Capitalei de pe Calea Victoriei, un sediu complet lipsit de “glamour”-ul laboratoarelor de la televizor. Aici se fac expertizele balistice, se analizează amprentele digitale și alte urme lăsate de autori la scena faptei și se fac teste cu poligraful.

Spre deosebire de criminaliștii de film, experții bucureșteni nu rezolvă singuri cazurile de la cap la coadă. Nici nu ar avea cum, pentru că sunt puțini, iar volumul de muncă este imens. Potrivit Biroului de Presă al Poliției București, laboratorul de dactiloscopie, unde se citesc amprentele, primește lunar circa 1.500 de urme de analizat. La balistică și traseologie, ajung aproximativ 1.000 într-un an. Așa că, după cum prevede și Codul de Procedură Penală, criminaliștii își văd doar de bucata lor. Adună probele, le analizează dacă le-o cer procurorii, și apoi trimit concluziile anchetatorilor. Rareori se interesează despre mersul ulterior al unui caz.

Fără munca criminaliștilor, anchetatorii nu ar prea avea cum să interpreteze cazurile. De asemenea, dacă criminaliștii fac greșeli, oferă avocaților portițe să-și scape clienții de pedeapsă.

„Vedem cum fac băieții mari și ne orientăm și noi”

Birourile și laboratoarele criminaliștilor autohtoni nu au aproape nimic în comun cu hipertehnologia expusă în serialele americane. Aduc mai mult cu cele din “Polițist, adjectiv” decât cu cele din CSI. Câteva aparate foto Nikon D70s, două stereomicroscoape produse de aceeași firmă japoneză și un microscop comparator din 1973 pe care, cu câțiva ani în urmă, polițiștii germani veniți în vizită l-au confundat cu o piesă de muzeu. Acestea, alături de softul special Lucia Forensic, formează arsenalul cu ajutorul căruia criminaliștii trebuie să determine dacă un glonț sau proiectil a fost tras dintr-un anumit pistol. Nu tu holograme, nu tu monitoare mari și colorate ca-n filme.

„Noi n-avem dispozitive, ați văzut pe afară…au tot felul de dispozitive”, spune inspectorul principal Ovidiu Ion. Lipsa de dotări e o mantră pe care o auzi oriunde mergi în poliție. Cu toate astea, rezultate există, nu e ca și cum criminalii ar zburda în voie. Adaptarea e cuvântul zilei, al anului, al deceniului, pentru polițiștii criminaliști.

Ovidiu Ion își amintește de un caz din 2009, când au reușit să descopere locul de unde un individ trăsese cu un pistol cu glonț, proiectilul ricoșând într-un apartament. În mod normal, ar fi trebuit să desfășoare mulți metri de sfoară pentru asta. Dar în această speță au folosit un laser. Unul obișnuit, din acelea tip breloc, cu care se joacă copiii, uneori la cinema sau la concerte.

„Ne-am folosit de un obiect banal care se găsește pe piață. Cu toate că l-am căutat foarte mult că nu prea se mai găsesc. Mă rog, a fost o întâmplare. Am fost în concediu și l-a văzut fi-miu pe o tarabă: tati, ce e ăsta? Iar eu i-am răspuns: Aaaa, e bun, dă-mi-l mie!”, povestește criminalistul.

Cu laserul ăsta, criminaliștii au reușit să alinieze orificul de glonț din casă, cu cel din geam și cu unul dintr-un felinar de iluminat stradal de afară și astfel au descoperit locul de unde s-a tras. Acolo au pus la treabă un detector de metale și au scos la iveală tuburile cartușelor trase. Era iarnă, ningea și era foarte frig. Fără laserul de jucărie, poate n-ar fi găsit niciodată probele care au dus la incriminarea făptașului.

Un laser asemănător folosește și detectivul MacTaylor interepretat de Gary Sinise în CSI: New York. De aici s-au inspirat și criminaliștii autohtoni. „Întotdeauna trebuie să aduci ceva nou. Ne uităm pe Internet, ne documentăm și încercăm și noi…Internet, Discovery… Și prin filme, să știți că ne dau anumite idei. Cum e CSI. Acolo vezi cum fac, normal că nu știu cât e realitate în ce fac ei, dar te inspiră”, spune inspectorul principal Ovidiu Ion. „Am văzut cum fac băieții mari și ne-am orientat și noi, cum face românul”, îl completează alt criminalist. Filmul bate viața. Dar îi dă și idei.

Deocamdată, cazurile de infracțiuni comise cu arme de foc letale sunt rare. În 2010 n-a fost niciunul. Cu toate acestea, predicțiile lor pentru viitor nu sunt optimiste. „Acum patru ani de zile nu erau cazuri de pistoale cu bilă. Acum, cele mai multe sunt cu pistoale cu bilă de cauciuc sau cu gaze. Cele cu glonț sunt foarte rare pentru că nu se dau la deținere. În afară își ia oricine. Probabil o să fie și la noi, o să ne aliniem și noi la mafiile lor”, spune Ovidiu Ion.

Dactiloscopia: Mâinile care te dau de gol

Cu toate că acum orice hoț știe din filme că dacă lasă amprente la locul faptei riscă să fie prins de poliție, tehnica prelevării amprentelor de la fața locului prin tratarea cu praf a obiectelor care ar fi putut fi atinse de făptaș rămâne una din procedurile cele mai eficiente ale criminaliștilor.

De exemplu, anul trecut, doi bătrâni au fost găsiți morți în casă. Un spărgător le intrase în casă și i-a omorât. Criminalul nu făcea parte din cercul de cunoscuți al victimelor, așa că ancheta tradițională nu avea cum să dea roade. Aici au intervenit însă criminaliștii.

„S-au ridicat foarte multe urme de la fața locului. Din noianul ăla de urme, un singur fragment de urmă papilară… A deșurubat un bec, că era seară și risca să fie văzut pe casa scării, și l-a lăsat acolo”, își amintește comisarul-șef Gheorghe Ungureanu, șeful Laboratorului de Dactiloscopie. „A fost ghinionul lui că a fost un desen mai aparte (al amprentei – n.red.) și s-a putut stabili cu certitudine că el a fost”, continuă comisarul-șef.

Proba nu era de folosit în instanță. Ca o amprentă aibă valoare de probă, trebuie să fie cel puțin 12 concordanțe între urma de la fața locului și cea din baza de date. În acest caz, erau doar șapte, dar indiciul le-a spus anchetatorilor unde să-l caute pe suspect. Și l-au prins.

Un alt caz pe care și-l amintește Ungureanu s-a petrecut acum 11 ani pe strada Kogălniceanu. Tot o spargere soldată cu moartea unui bătrân, tot un caz foarte greu. „S-a stabilit după interpretări că a escaladat un geam. Geamul nu fusese șters de multă vreme și se vedea degetul în praf. Ca să nu strice urma (criminaliștii – n.red.) au luat geamul cu totul din tocuri. Și s-a ajuns la autor”.

Munca criminaliștilor e ușurată mult de un soft special de analiză, AFIS (Automatic Fingerprint Identification System), care e conectat la baza de date a IGP. În anii ’90, înainte de introducerea acestui program, criminaliștii de la dactiloscopie comparau din ochi, cu lupa, amprenta prelevată de pe teren cu sute de amprente pe microfilm.

Nici cu AFIS nu e ca-n CSI. Nu sunt introduse scan-uri după amprente și calculatorul afișează câteva secunde mai târziu cu mesajul „Perfect match”. Nici pe departe. Criminaliștii în halat alb analizează întâi amprentele din ochi și izolează câteva trăsături particulare. Acele trăsături sunt apoi introduse în calculator pentru comparare, iar AFIS returnează o listă de posibile potriviri. Și din nou, criminaliștii caută potrivirea perfectă din ochi. Nu e de mirare că aproape toți criminaliștii de la dactiloscopie poartă ochelari.

Macanache și fratele său scheletic

A fost înjunghiat, spânzurat și înecat de multe ori, dar tot e întreg. E vorba de manechinul botezat Macanache pe care criminaliștii bucureșteni îl folosesc la tot felul de reconstituiri. Macanache este un manechin obișnuit, cum vedem în vitrinele magazinelor de haine. Criminaliștii i-au scos umplutura din spumă poliuretanică și i-au introdus în carcasa cu chip uman un schelet metalic cu articulații, special conceput pentru criminalistică.

Prima dată când Macanache a ieșit pe teren a fost în 2007 când a fost victimă în reconstituirea sinuciderii omului de afaceri Florian Anghelescu, găsit spânzurat în subsolul vilei sale din Băneasa.

Macanache are și un frate anonim. Un schelet metalic identic celui care umple manechinul și care stă într-un colț al holului laboratorului de balistică privind indiferent dindărătul unei perechi de ochelari de soare cu care l-au împodobit în glumă polițiștii. Scheletul e folosit de criminaliști când li se aduc haine ale victimelor înjunghiate și folosește la identificarea zonei corpului unde a lovit cuțitul.

Cum ajungi expert criminalist

După ce termină Academia de Poliție sau Școala de Agenți de la Câmpina, polițiștii care aleg criminalistica se specializează la locul de muncă, ieșind pe teren și însoțindu-i pe experții consacrați. După cel puțin cinci ani de practică, criminaliștii care au progresat de la statutul de tehnicieni la cel de specialiști pot să dea examen pentru certificatul de expert. Acest certificat nu aduce un salariu mai mare, ci doar prestigiu.

Din cauza duratei lungi de pregătire, experții criminaliști sunt păsări rare. În plus, sunt foarte greu de înlocuit când e vorba de restructurări. „Criminalistul poate să facă și judiciar și ordine publică. Invers, niciodată nu va fi valabilă situația asta”, explică Gheorghe Ungureanu. „Noi suntem destul de atipici în structurile astea, pentru că dacă de la noi pleacă zece dintr-odată, atunci va fi o problemă”.